De ce?
„A murit Păun, tata lu Grigorina Mărinii a lu Apostu. După ce a cutreierat lumea, a atins marginea lumii şi a învăţat să zică la cât e ceasul, s-a întors acasă, în Oltenia lui. S-a întors să danseze. Căluşerul. A mers şi la Paris. Da, da. A dansat hărăhăpcea la turnul Efăl. Acum a murit. Nu mai torcea nimeni, ca să ştie pe ce fus orar a murit.
Cum să nu te doară sufletul!?”
Aderarea României la NATO a adus schimbări majore în viaţa românilor. Până acum, ne aruncam ochii în bătătură şi ştiam mai bine ca oricine ce nu merge bine şi ce e de făcut.
Sâmbăta seara, în Poiana lui Iocan, (a se citi restaurant) aduce cu sine plăcerea de a ne epata partenerii de dialog cu vastitatea cunoştinţelor noastre, cu profunzimea înţelepciunii noastre care ne permite să înţelegem fenomenele, dincolo de ceea ce este scris sau spus în mass media. Din „puţul gândirii” noastre scoatem la lumină adevărul de necontestat asupra tematicii dezbătute, şi nu înţelegem să-l ascultăm pe cel de lângă noi, care are şi el „un puţ”, dar săpat prin alte locuri.
