Că a căzut pe tare sau pe foarte tare…domnul Boc tot trist este. Cunoscându-l prea bine din anii de pre-adolescenţă politică ai domniei sale, nu pot decât să recunosc, în zâmbetul cimentat al domniei sale, un gust amar-dulce-acrişor-uleios-lacrimogen de pucioasă împuţită, izvorâtă din danele portului Constanţa. (more…)
Ţara-i ca o floare! Râde, cântă şi dansează-n ritm de manele pre-electorale. Ăs’timp noi ne aliniem în izmene pe toloaca de la marginea oraşului, lângă groapa de gunoi ecologic care pute, de-ţi cade părul din nas. Suntem cu toţii , aliniaţi la dungă. Începem antrenamentul de dimineaţă la clănţănit dinţii. În cadenţă. Nu trebuie să iasă vreunul din ritm. Să nu intrăm care cumva, Doamne fereşte, în rezonanţă. Ne antrenăm cu osârdie la clănţănit. Că la iarnă, când o să vină frigul şi fulgii de gaz îngheţat din Siberia aia care nu crede în lacrimi, trebuie să fim cu toţii antrenaţi-beton. Şi să nu rezonăm … că se crapă varul de pe pereţii de la Cotroceni. Şi dacă o să cadă? (varul…nu ocupantul de la Cotroceni…că-i lipit cu superglue preparat de Blaga dintr-un litru de ţuică ş-o cinzeacă de whisky de Pleşcoi) (more…)
