Statul, cetăţeanul sau sindromul lui Nero

Reforma pare să fi devenit laitmotivul existenţei politice a lui Emil Boc. O reformă despre care ne tot vorbeste PD-L şi care seamănă, din ce în ce mai mult, cu o Fata Morgana, pare să mai fie orientată doar către funcţionarea a unei entităţi abstracte denumită stat, şi nu către bunăstarea cetăţenilor care compun acest stat.

Aristocraţia “portocalie” se comportă precum Nero: Roma arde şi el cântă la harpă. “Guvernul” pare să fie numai acel grup de 20-30 de oameni miruiţi cu harul politic al lui Traian Băsescu. Restul cetăţenilor par să fie doar “gloata nerecunoscătoare” care comentează mereu. Unde sunt visurile de prosperitate de acum 2 ani? Unde sunt previziunile optimiste şi discursurile înălţătoare?

Şi totuşi, la ce bun să mai insişti cu acelaşi gen de “reformă” a unei noţiuni foarte vagi cum e cea de stat dacă simultan îţi pauperizezi proprii cetăţeni?

Asemenea abordări nu sunt nici noi nici surprinzătoare. Ele se repetă ciclic în istorie şi sunt specifice mai ales regimurilor care tind spre o formă autoritară de conducere: statul este mai important decât cetăţeanul!

Confruntat cu efectele unei crize pe care nu şi-a dorit-o nimeni, guvernul PD-L s-a dovedit incapabil să gestioneze un buget al statului din ce în ce mai mic. Şi-atunci au rămas blocaţi în soluţia evidentă a amputărilor bugetare în toate domeniile.

Despre soluţia creşterii bugetului prin relansarea economică, atragerea de fonduri europene sau investiţii directe nu mai vorbeşte nimeni. Ascuns în spatele veşnicilor lamentări despre “greaua moştenire” şi “mogulii care sug sângele patriei” guvernul PD-L a adoptat cea mai facilă soluţie: împărţirea sărăciei şi nu creşterea bunăstării. Căci, a doua variantă ar fi însemnat, din nefericire pentru PD-L, pe de o parte profesionalism, iar pe de altă parte renunţarea la propria clientelă politică.

Liderii atotcunoscători

Realitatea nu este cea pe care şi-ar dori-o premierul Boc sau cea la care visează “cu ochii deschişi” domnul Băsescu. Realitatea este cea a funcţionarilor de la Fisc nemultumiti de incoerenta politicilor salariale, a politistilor, a profesorilor, a medicilor si a pensionarilor. Stai si te intrebi: daca toti sunt nemultumiti care mai e rostul continuării pe aceeaşi cale? Insuccesul este greu de recunoscut, dar în momentul în care lumea îţi bate cu picioarele în uşa, care-ar mai fi motivul pentru care guvernul Boc continuă acest masochism politic?

Ceva-undeva scârţâie rău în politica guvernamentală. Pare-se că nimeni nu mai înţelege ce face sau ce gândeşte Emil Boc. Nimic nu mai are coerenţă, nici măcar discursurile triumfaliste. Până şi acuzaţiile anti-moguli sau anti-complot au început să-şi piardă din vigoare. Ţara nu se conduce după sondajele de

opinie. Corect! Dar atunci când auzi că 90% dintre români nu mai au încredere în guvernare, nu e cazul să te gândesti la oarece modificări? Nu numai la “remanieri cosmetice”?

Oricât de anti-pedelist ai fi fost acum 2 ani, tot nu se poate să nu-ţi fi pus tu, cetăţean român, o oarecare încredere în noul guvern al lui Traian Băsescu.

Nu se poate ca, inclusiv şi cei mai aprigi contestatari, să nu fi acordat PD-L o anumită doză de inţelegere. Şi totuşi, atunci când te huiduie şi proprii cetăţeni, te critică şi FMI-ul, ba mai vine şi Frau Merkel să-ţi arate obrazul, e clar că trebuie făcută o schimbare bruscă a macazului !

Pentru ce se mai chinuie PD-L să conducă un stat care se revoltă în faţa propriilor lideri? Fără a pescui în ape tulburi, trebuie recunoscut ca “rascoala” finantistilor a fost nimic fata de valul de nemultumiri care se va isca cand va veni, intr-adevar, iarna.

Incapabili să realizeze insuccesul guvernării ultimilor doi ani, “portocaliii” aşteaptă noi magii din partea Cotroceniului, noi “iepuri” scoşi din jobenul lui Traian Băsescu. Nu-mi dau seama la ce fel de minuni se mai aşteaptă atunci când nici cei mai “fideli dintre fideli” nu mai au încredere în deznodăminte

fericite? Orice minte mai luminată ar spune: “Ia luaţi-vă, fraţilor, ţara şi conduceţi-o voi dacă vă pricepeţi mai bine!”. Sau e vorba despre sindromul liderilor luminaţi, infailibili, unici purtători ai adevărului, pe care poporul nu-i mai merită?
Ovidiu Mihalache

Etichete: , ,

3 raspunsuri la “Statul, cetăţeanul sau sindromul lui Nero”

  1. Statul, cetăţeanul sau sindromul lui Nero – InfoMondo.ro a scris:

    […] InfoMondo Statul, cetăţeanul sau sindromul lui NeroJurnalistul şi Mass-mediaDin livada mea de mango…Modelul politic GiuleştiSă se revizuiască, […]

  2. razasul a scris:

    de unde stiti ca “portocalii”, nu au ochelari prin care vad “lapte si miere ” pe mesele romanilor si tocmai de aceea, taie si taie, si…, si cine le spune totusi “portocaliilor” ca tara e pe duca, sa mai ia o pauza, sa-si mai menajeze energia, nu de alta dar, dupa atata taiat le va slabi organismul si risca sa devina anemici, doamne fereste…

  3. Recomandarea redacţiei | InfoMondo Militar a scris:

    […] Statul, cetăţeanul sau sindromul lui Nero […]

Comentati