Se poate vorbi de ETICĂ în mass-media românească?

Cred că ultimele evenimente surprinse de mass-media românească m-au determinat să-mi pun următoarea întrebare: se poate vorbi de “etică” în mass media românească?

Ca să fiu mai exactă, voi menţiona doar 2 dintre aceste evenimente, puternic mediatizate: moartea cântăreţei Mădălina Manole şi posibila (asta, chiar nu ştiu cât e de adevărat!) învinuire a omului de televiziune Cristian Tabără, cum că ar fi  avut o tentativă de viol asupra unei copile de 12 ani, fiica unei foste iubite de-alui.

Să o luăm pe rând. Sinuciderea cântăreţei Mădălina Manole a fost dramatică. Dincolo de faptul că a fost o femeie tânără, frumoasă, talentată, dramatismul morţii sale a fost amplificat de faptul că a lăsat în urmă un copilaş de doar un an şi ceva. Un copil care îşi va cunoaşte mama doar din înregistrări audio-video şi din articole de ziar sau din poveşti istorisite de cei care au cunoscut-o, sau… NU pe mama sa! Ce a făcut mass-media în acest caz? Dornică de senzaţional şi de rating – cu orice chip – a tăbărât asemeni unei hiene asupra acestui subiect. Inclusiv la slujba de pomenire, săvârşită la 9 zile după decesul cântăreţei, mass-media a vuit  şi a transmis din “abundenţă” imagini. Fără milă şi fără respect pentru durerea celor apropiaţi dispărutei!

Iar acum, o altă ştire: cică, realizatorul TV, Cristian Tabără, ar fi atins, în zonele intime, o minoră. Faptul ar fi avut loc în urmă cu un an însă , abia pe data de 17 iulie 2010, fiica fostei iubite a lui Tabără s-a prezentat la Secţia 9 Poliţie, Bucureşti. Aceasta, minora, ar fi povestit poliţiştilor că, “în urmă cu un an, a fost supusă de acesta unui tratament indecent”.
Scandalul în care este implicat Tabără este caracterizat de Puterea ca fiind un “fonfleu”. Însă, fonfleu-nefonfleu, ştirea vehiculată de mass-media a reuşit, în foarte scurt timp, cu success, să obţină (din nou!) un rating de invidiat.
Acum vin şi mă întreb: unde este ETICA sau, dacă vreţi, MORALITATEA gestului sau gesturilor mass-mediei, vis-à-vis de aceste 2 subiecte?
Voi porni de la etimologia cuvântului “etică” – grecescul ethos – care înseamnă “caracter” sau  altfel spus “ceea ce face bine şi bun un individ pentru a fi o persoană de caracter”. În general, etica „are de-a face cu noţiunile de bine şi rău” . Şi, aş completa eu, cu disocierea „bine-rău”.

În cartea sa „Etica în mass-media”, scriitorul american Frank Deaver afirma că „un termen adesea utilizat ca substitut pentru ETICĂ este MORALITATE”. Doar că moralitatea este legată mai mult de sentiment, şi etica, „de intelect”.
Revenind la exemplele menţionate, şi la foarte scurta teoretizare, puteţi să-mi spundeţi unde se poate identifica ETICA sau dacă vreţi, MORALITATEA comportamentală a mass-mediei româneşti în cele două situaţii amintite? Sau în goana după… aur, căci un rating ridicat, atrage mai multă publicitate, şi, difuzarea de cât mai multă publicitate, face tot mai mulţi bani!
În cartea ce am amintit-o, autorul afirma că Societatea americană a Jurnaliştilor Profesionişti a alcătuit un decalog  pe care oamenii din mass-media de pretutindeni ar trebui să-l urmeze. El ar suna cam aşa:

1. Ce ştiu (eu, jurnalistul) şi ce trebuie să ştiu?
2. Care este scopul meu, ca jurnalist, în ceea ce priveşte comunicarea unei ştiri?
3. Cât de preocupat sunt de ceea ce este etic, în general, şi în comunicare, în special?
4. Care sunt politicile organizaţionale şi îndrumările profesionale de care trebuie, ca     jurnalist, să ţin cont?
5. Cum pot să-i includ pe ceilalţi, cu diferitele lor perspective şi idei, în procesul meu de         luare a deciziei (vis-a-vis de subiectul de presă abordat)?
6. Care sunt cei „afectaţi” de decizia mea?
7. Ce ar fi dacă rolurile s-ar inversa sau mai exact, cum m-aş simţi eu, dacă aş fi în locul     celor implicaţi într-o anume situaţie care este redată în presă?
8. Care sunt consecinţele posibile ale acţiunilor mele, sau mai exact, ale demersului meu     jurnalistic?
9. Care sunt alternativele mele, pentru a maximiza responsabilitatea mea în ceea ce priveşte     comunicarea adevărului şi pentru a minimiza prejudiciile?
10. Pot eu, oare, în mod clar să-mi justific – în primul rând mie –  deciziile pe care le iau în momentul editării unui articol de presă?

Stând puţin şi meditând pe marginea decalogului enunţat, cred că, dacă jurnaliştii şi-ar pune aceste întrebări, nu neapărat în ordinea amintită, şi poate, nu neapărat toate aceste întrebări, sunt sigură că mass-media românească ar avea o „faţă” mai curată şi ar fi caracterizată de mai multă ETICĂ. Sau, de ce nu, de MORALITATE!

Iulie, 2010

Sorina Bruj
DANK MEDIA CLUJ

Etichete:

Un raspuns la “Se poate vorbi de ETICĂ în mass-media românească?”

  1. Altfel a scris:

    Nu stiu cum o fi prin alte parti, dar in Romania etica si mass-media sunt doua chestiuni absolut paralele. Atat de paralele, incat nici macar la infinit nu se intalnesc, adica acolo unde zice ca dreptele paralele s-ar intalni, totusi. Amintiti-va si ce s-a-ntamplat cand a murit Michael Jackson si nu numai.

Comentati