O ţară democrată

Ţara-i ca o floare! Râde, cântă şi dansează-n ritm de manele pre-electorale. Ăs’timp noi ne aliniem în izmene pe toloaca de la marginea oraşului, lângă groapa de gunoi ecologic care pute, de-ţi cade părul din nas. Suntem cu toţii , aliniaţi la dungă. Începem antrenamentul de dimineaţă la clănţănit dinţii. În cadenţă. Nu trebuie să iasă vreunul din ritm. Să nu intrăm care cumva, Doamne fereşte, în rezonanţă. Ne antrenăm cu osârdie la clănţănit. Că la iarnă, când o să vină frigul şi fulgii de gaz îngheţat din Siberia aia care nu crede în lacrimi, trebuie să fim cu toţii antrenaţi-beton. Şi să nu rezonăm … că se crapă varul de pe pereţii de la Cotroceni. Şi dacă o să cadă? (varul…nu ocupantul de la Cotroceni…că-i lipit cu superglue preparat de Blaga dintr-un litru de ţuică ş-o cinzeacă de whisky de Pleşcoi)

Ţara-i ca un rânjet! Rânjim şi noi spasmodic dar…elocvent patriotic. Ne uităm cu-un singur ochi la antrenorul de clănţănit, un ăla…muc şi sfârc, pripăşit pe la noi cine ştie de pe unde de prin Ardeal. Mai angajează ăsta din când în când o trupă de ursari, aduşi de la el de la Cluj, să ne mai distreze cu nişte dresuri de porci unsuroşi care joacă pe muzică de Loredana şi Melinte Inimă Rea de la Buftea. Da’ şi ăştia se plictisesc repede, că nici nu prea-i plăteşte piticul. Le zice că n-are bani şi tot îi momeşte cu nişte zile libere. Atuncea comutăm pe Realitatea TV. Să vezi ce clănţănim atuncea. Intrăm în cadenţă repejor şi fără muzică.Şi ce mai clănţănim ! Facem şi canon! Ba’ Gore de la 4 poa’ să-l ia şi pe Do de jos cu măseaua aia găunoasă pe care-o s-o plombeze la următorul CAR. Dacă nu cumva din banii ăia o să-şi cumpere doar vreo trei lumânări…că prea tuşeşte din plămâni!

Ţara chiuie în soare! Şi…har Domnului că azi avuserăm noroc chior. Că aici la groapa de gunoi trecură unii cu o basculantă plină cu pachete din alea albe, cu făină, pe care scrie Ajutor din partea UE. Nu-i vorbă că se chinuiră fătucile alea toată noaptea şi scriseră cu marcheru’ albastru..Ajutor de la Partid peste prostia aia comunitară. Ei şi ce dacă au gărgăriţe. Ce, un pic de carne strică? Plus că-i şi ecologică !

Ţara-i o bomboană! Pe care-o suge când unul când…acelaşi ! Ieri nici n-a mai trecut sectoristul să ne ia de la fiecare „pentru-o bere” că ne-asigură „securitatea de proximitate”. Cică-l demisionară pe ministrul ăla al lor. Şi e supărat nea Fişteică pe chestia asta. Că-şi pusese şi el toate speranţele în „edificarea unei poliţii democratice, profesioniste şi-ndreptate către cetăţean”. Aşa că nici nu s-a mai ostenit să meargă pe la Secţie şi-a ars-o de-un barbut toată noaptea cu alde’ Anghel, cămătarul de pe strada Toporaşi.

Ţara toată-i un cenaclu ce-şi aduce prinosul de recunoştinţă ! Mâine avem inspecţie. Ne verifică la cântecul patriotic închinat prea-măritului muftiu de la Cotroceni. Ne antrenăm de zor şi-nvăţăm cu sârg aici, la groapa de gunoi a ţării, pe de rost, numele tuturor domnişoarelor ministrese, deputate, senatoare, consiliere, secretare (care de stat..care personale)…că n-am vrea să le confundăm cu vreo domnişorică de pe centură…Ar fi chiar nepoliticos…nu?

Autor  Ovidiu Mihalache

Etichete:

Comentati