Monstruoasa Coaliţie II

De când reprezentanţii “Monstruoasei Colaiţii”, constituită din liberali şi conservatori, au intrat în toiul nopţii în dormitorul Mariei Obrenovici (amanta oficială a lui Alexandru Ioan Cuza) silindu-l pe Cuza, conducătorul României de atunci, să abdice, România a parcurs numeroase şi întortocheate căi istorice în devenirea ei.

Că nu am folosit istoria ca pe un sfetnic bun e mai mult decât clar. Conducătorii s-au grăbit să ofere românilor, după moda strămoşilor noştri romani, circ şi grâne, iar românii s-au grăbit să se bucure de ele. Ce a urmat?

Escapade spre un autoritarism încurajat – mai de fiecare dată  – de aşa-zisul suport popular cu efectele cele mai grave pentru Ţară.

Perioadele de normalitate au fost puţine, e drept, şi din cauza contextului internaţional, dar întodeauna au fost urmate de grave derapaje a unor reprezentanţi de forţă ai clasei politice (Carol II, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Ion Antonescu,  Petru Groza, Gheorghiu Dej, Nicoale Ceauşescu). Fiecare s-a erijat în reprezentantul poporului.

Ce nu s-a învăţat, e că nu poţi minţi la nesfârşit. Deşi mai încet, poporul se trezeşte şi reacţionează. Mai întâi electoral, apoi, chiar violent.

Asistăm azi la constituirea unei noi “Monstruoase Coaliţii”; e drept,  între social-democraţi şi liberali, în scopul înlăturării de la putere a “liderului cu accente de autoritarism”.

Faţă de cea de acum 145 de ani, noua “Mostruoasă Coaliţie”, nu a fost nevoită să intre cu gărzile în dormitorul amantei liderului, ci s-a mulţumit cu semnarea unui acord de principii care să ducă (zic membrii acesteia) la reformarea societăţii româneşti.

S-a proclamat însă o chemare la luptă electorală cu accente de război sfânt pentru apărarea democraţiei româneşti. Am mai evoluat în 145 de ani. Poate nici amantele nu mai au dormitor în Palat…

În rest, lucrurile se cam aseamană. S-a semnat un acord de colaborare şi o “chemare de prinţ străin” care să guverneze desupra intereselor mărunte de partid.

Ce va urma?

O bătălie vocală, presărată cu invective şi acuze, o radicalizare a forţelor politice româneşti. Apoi, după pronunţarea sentinţei dată de electoratul român, spectacolul instalării unei noi puteri. Căci e clar. “Monstruoasa Coaliţie II” va guverna, cu sau fără acordul prezentului lider naţional. Nu mai este altă
cale.

Problema e însă mult mai gravă. Eşecul acesteia va însemna practic dezastrul clasei politice româneşti, iar de aici şi până la formarea unor formaţiuni extremiste cu relevanţă pentru viaţa politică românească nu va fi decât un pas.

O astfel de situaţie a dus la dictatura regală din 1938, când regele Carol II şi-a permis, cu suport popular, să desfiinţeze partidele politice şi să-şi proclame propria dictatură bazată pe propria Constituţie şi pe propriul partid.

De-bine de-rău, “Monstruoasa Coaliţie” care l-a silit pe Cuza să abdice, a reuşit să genereze emulaţia pentru modernizarea statului român.

Veţi zice că un astfel de scenariu nu e plauzibil căci suntem membrii UE şi aceştia nu ne lasă la greu. Nu vă bazaţi pe alţii când cheia problemei e la fiecare dintre noi şi la toţi deodată.

Vom şti oare să transformăm o situaţie gravă într-o victorie?!

Rămâne ca ISTORIA să ne “deconteze” toate faptele de acum. Dar va fi prea târziu pentru noi…

Raul-Ciprian Dăncuţă

25 noiembrie 2009

Etichete:

4 raspunsuri la “Monstruoasa Coaliţie II”

  1. Altfel a scris:

    Marturisesc ca m-am straduit sa inteleg acest articol dar, se pare, aceasta chestiune depaseste capacitatea mea intelectuala. Printre altele, pentru simplul motiv ca eu nu stiu cine este “prezentul lider national”. Daca as fi facut parte din trupa “Divertis” as fi intrebat “De la noi din tara?”. Poate ma lamureste si pe mine cineva si ma ajuta sa vad si eu ceea ce nu reusesc sa vad. Anume, un lider national. Aici, in Romania! In prezent! Si care sa-si mai dea si acordul in legatura cu ceva care nu-i aduce lui beneficii personale! Daca se intampina dificultati in a mi se arata un lider national actual, accept sa mi se arate unu care a fost lider national in perioada ultimilor 10 ani. Dar sa fie clar, un lider national este acela care este lider al intregii natiuni, nu doar al unora! Ca d-astia sunt la snop. Chiar si eu sunt lider. In propria-mi sufragerie!

  2. rdancuta a scris:

    Domnule Altfel,

    Aveti dreptate cand va referiti la “prezentul lider national”. Incercam si eu sa o dau pe dupa sura sa nu-i spun numele. Adica ma refeream la cel care in fisa postului are atributiile de sef de stat.

    In rest eu unul ma bucur sincer ca nu avem asa ceva, pe simplul considerent ca avem o prea dureroasa experienta in ceea ce priveste liderii.

  3. Altfel a scris:

    Intelesesem eu “aluzia”, am vrut sa subliniez doar lipsa calitatilor specifice unui lider, calitati care nu se obtin prin simpla numire sau alegere in functie. Nu impartasesc opinia ca am avea vreo dureroasa experienta in ceea ce priveste liderii, pentru ca daca am avea lideri adevarati, nu am putea avea experiente dureroase cu ei, decat atunci cand ne-am sclinti glezna, eventual. Un lider adevarat inspira incredere oamenilor, iar atunci cand actionezi din convingere nu poti avea experiente dureroase. Poti, eventual, sa fii mahnit, daca nu reusesti sa finalizezi ceea ce iti propui.
    In rest, mi-a placut chestia cu “datul pe dupa shura”!

  4. rdancuta a scris:

    Din pacate in mentalitatea colectiva romaneasca este adanc infipta ideea ca ne trebuie lideri puternici. Iar de aici si pana la alocarea de calitati (in general false) unor propagandisti destoinici nu e decat un pas. Consecinta e ca … o cam dam in bara cu liderii si nu ne trezim niciodata.

Comentati