Justiţia română între „ochiul dracului”, Partidul Comunist , UE şi servilism politic

Imediat dupa ’90, odată cu lansarea iniţiativelor private „a debutat” şi goana după înfiinţarea facultăţilor particulare. Facultatile de drept au reprezentat o mană cerească pentru investitori, pentru că un număr mare de tineri îşi puneau speranţa în polivalenţa instruirii pentru noul mod de viaţă. Toţi se vedeau deputaţi, senatori, lideri locali şi poate mai puţin prin barouri, magistratură, sau ca şi consilieri juridici.

Dar pentru a se ajunge aici era nevoie de o investitie. Initial, cei 400-500 de dolari, taxa de inscriere, si apoi gasirea unui loc de muncă. Aici a apărut o problemă. Cam puţine locuri de muncă pentru un număr impresionant de absolvenţi (zeci de mii în fiecare an). Dar capitalismul sălbatic, dublat de traficul de influenţă şi mai ales, de corupţia, atât de „draga” românului (si nu numai lui), au oferit oportunităţi nesperate. „Dai un ban, dar stai în faţă!”, vorba ceea. Ca urmare, dacă nu aveai o „tradiţie în familie” pentru a putea accede la munca in domeniu, ramâneau locurile „cu plată” (mită sună prea vulgar şi deloc elegant, ţinând seama de tagma despre care vorbim). Plăţile, pentru ocuparea unui loc de avocat sau notar, ţineau pasul cu economia de piaţă. „Gura lumii” vorbea de contravaloarea unei garsoniere aflata intr-un oraş respectabil de provincie şi poate chiar de mai mult…

Dar dacă tot am vorbit de cei care dădeau, să vedem cine sunt cei care primeau! Sistemul comunist a promovat ideea libertăţilor individuale şi a separării puterilor în stat. Bineînţeles, pe principiul „Partidul e în tot si-n toate”. Aplicarea principiului în domeniul justiţiei s-a făcut pe criteriul dosarului. Adică, amărâţii de candidaţi trebuiau să fie dezirabili pentru partid, atât ei, cât şi membrii familiilor lor, iar la finalul facultăţii, să adere „benevol” la activul de cadre ale partidului. Până aici, nimic spectaculos! Partea proasta a lucrurilor este că anumite soluţii juridice şi sentinţe se dădeau iniţial în birourile partidului şi abia apoi în instanţe. S-a format astfel, pe lângă „omul de tip nou” şi „juristul de tip nou”, avocatul de tip nou” şi mai ales „judecătorul de tip nou”! Simţul dreptăţii la aceşti oameni a început să se atrofieze încet-încet, până când au ajuns majoritatea dintre ei nişte unelte oarbe şi surde, nişte aplicanţi ai legilor scrise, dar mai ales, nescrise. Aceştia sunt deontologii de azi, liderii de opinie, într-un cuvânt: oamenii cu experienţă din Justiţia română. Faceţi un simplu exerciţiu şi intraţi pe site-ul Curţii Constituţionale şi citiţi CV-urile membrilor acesteia. Aţi văzut, legea e pe mâini bune!

Degringolada din Justitie a început când a căzut sistemul comunist care asigura o linie călăuzitoare. „Noua cine ne asigură independenţa?”Adică, noi pentru cine lucrăm?” Şi s-au oferit destui… şi încă se mai oferă, atâta timp cât coloana vertebrală a absolventului de drept este cartilaginoasă…

Dar, capitalismul a adus în prim plan şi banii, adică „ochiul dracului”. În zona Justiţiei aceştia nu au întârziat să apară şi mai ales să influenţeze sentinţele. Că este aşa, o confirmă istoria recentă a marilor cazuri de corupţie, şi mai ales de furt de la stat. Pe câţi dintre marii delapidatori îi ştiţi după gratii? Până şi celebrul Omar Haisam a beneficiat de clemenţa unui judecător înduioşat de diagnosticul unui medic penibil. Dar ce să mai vorbim, ne pierdem vremea…

Şi iată că peste aceasta voioşie şi „dolce fa niente” apare UE şi ne rejudecă procesele, judecate „corect” şi ne face să le pierdem! Mai mult, ne obligă să facem ceva cu corupţia şi ne condiţionează calitatea de membru UE cu eradicarea acestui fenomen.

Ce urmează? Nimic. Ţara va merge înainte, beneficiind de clemenţa unor lideri europeni vizionari, Justiţia română va continua să se joace „de-a … justiţia” şi să facă … bani… Dar ce se va întâmpla cu corupţia? Cui îi pasă, atâta timp cât interesele oculte sunt protejate de judecători speriaţi de membri de partid, mafioţi şi oameni de afaceri.

Aşa că: „las-o mă, că merge-aşa!”

Nota autorului: Prezentul articol a fost reacţia firească la informaţia potrivit căreia, Comisia Europeană crede că integrarea Romaniei în UE a fost o greşeală, iar acest lucru, datorită, în primul rând Justiţiei Române. Apropos, cunoaşteti vreun domeniu cu mai mulţi absolvenţi de învăţământ superior?

Etichete:

Comentati