Din livada mea de mango…

…am hrănit un om şi-un câine! Gluma este destul de proastă, dar eu de fapt mă întreb unde dracu’ sunt piersicile din Dobrogea, merele de la Apold, cartofii de la Suceava, şi alte etcaetera!

La vremea tinereţii, tata mă încerca, să încerc munca. De jos. Am fost culegător de piersici prin vacanţa clasei a 8-a ( chiar am găsit una de 800 gr. care a făcut senzaţie). De caise, reparator de lădiţe de export, zugrav, etc. (prin anii următori). Chestii dobrogene. Mirarea titlului meu se trage din suprema absenţă a fructelor româneşti pe piaţă. Nu sunt analist comentator, nu sunt sindicalist agrar, sunt doar un tip mirat din cale-afară, că de unde furam eu piersici la greu, nu se face nimic, atâta vreme cât Italia, Grecia (şi ea bolnavă) sau Turcia, ne trimit, sau le cerem noi…piersici. E cam de cacao! Eufemism în miez de toamnă, când noi făceam baie în suc de piersici, la Partizanu’ şi în câte alte locuri. Mai apoi, ofiţer tânăr, n-aveam de unde să duc acasă pui, fripturi sau alte alea. Duceam fructe şi legume. De pe tarlale îngrijite. De la oameni care trăiau din îngrijirea tarlalelor! Soţia mea se plângea pe vremea aceea că nu mai face faţă efortului de a produce dulceaţă, compot şi nectar!

Trecem la mere. Pe vremea institutului militar de la Sibiu, duminica, făceam călătorii la Apoldu de Sus sau de Jos, habar n-am care era ăla, decât că merele alea erau un regal pentru veşnic hămesiţii de militari, iar nimeni nu se burzuluia la ei chiar dacă mâncau 5 kilograme. Important era să culeagă lăzi frumoase pentru Germania.

Pe urmă, la vremea când eram ofiţeri, un minunat curs de “upgradare” la nivel companie-batalion, ne-au dus în Ardeal cu portharte şi hărţi spre o temă de topografie (favorita mea!) care s-a terminat, de fapt a început într-un lan de porumb. Purtam cizme şi centură cu digonală când ni s-a spus cã suntem “doi pe rând”. Hărţile au murit, creioanele şi busolele au avut stop cardiac, porumbul era mult şi…necules!

Unde Dumnezeu s-au dizolvat toate astea? De ce nu mai vrem piersici autohtone de 800 de grame? Cartofii turceşti îi bat pe ăia de Covasna?

Noi nu mai facem nimic? Nimic în afară de Becali, Columbeni, Prigoane şi alţi tembeli rătăciţi prin decor? Da’ pământu’ ăsta care ne-ar da? Da oamenii ăia buni, pe care îi siluieşte guvernul zi de zi? Ministerele alea găunoase, care sorb cu forţă orice picătură de energie din om?

Deriva asta nesfârşită, oare când se va termina?

Scris de Dan NICOLAU si preluat de pe www.altfel.info

Joi, 23 Septembrie 2010

Etichete:

Comentati