E înspăimântător că e atât de valabil şi azi, după 70 de ani !!!
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Cu bucurie si plin de patriotism am citit că distinsa doamnă Herta Muller a fost premiată de către Academia 
SUEDEZĂ. Acest lucru m-a umplut de mândrie şi am decis să citesc întreg articolul din ziarul cu „pricina”. Un articol bine închegat, presărat de citate şi porţiuni de interviuri cu Doamna „Nobel”, care ne spune cu amărăciune că ea nu vede schimbarea şi, mai ales, că uneltele de menţinere a sistemului, „cozile de topor”, sunt bine merci înţelenite în sistem. Ce mai zice laureata? Zice că ne-am pierdut intimitatea şi respectul. Bun, şi?
Am niste peripeţii incredibile cu acest om, care depăşeşte orice imaginaţie. Un om crescut la şcoala perfidiei, invidiei şi lăcomiei. Recunoaşte valoarea dar doar pentru a i se opune, instinctiv şi necerebral înţelegând că de acolo îi poate veni răul.
(more…)
În limbajul curent cuvântul „mine” are o dublă valoare gramaticală: pronume şi substantiv. Articolul nu îşi propune o sa fie „o lecţie de limba română” (domeniu in care, sunt convins că jumătate din populaţia patriei s-ar pricepe mai bine).
Aş vrea să abordez puţin relaţia dintre „mine” - substantiv, „mine” – pronume, şi societatea în care „vieţuim”. (more…)
De ce?
„A murit Păun, tata lu Grigorina Mărinii a lu Apostu. După ce a cutreierat lumea, a atins marginea lumii şi a învăţat să zică la cât e ceasul, s-a întors acasă, în Oltenia lui. S-a întors să danseze. Căluşerul. A mers şi la Paris. Da, da. A dansat hărăhăpcea la turnul Efăl. Acum a murit. Nu mai torcea nimeni, ca să ştie pe ce fus orar a murit.
Cum să nu te doară sufletul!?”
Aderarea României la NATO a adus schimbări majore în viaţa românilor. Până acum, ne aruncam ochii în bătătură şi ştiam mai bine ca oricine ce nu merge bine şi ce e de făcut.
Sâmbăta seara, în Poiana lui Iocan, (a se citi restaurant) aduce cu sine plăcerea de a ne epata partenerii de dialog cu vastitatea cunoştinţelor noastre, cu profunzimea înţelepciunii noastre care ne permite să înţelegem fenomenele, dincolo de ceea ce este scris sau spus în mass media. Din „puţul gândirii” noastre scoatem la lumină adevărul de necontestat asupra tematicii dezbătute, şi nu înţelegem să-l ascultăm pe cel de lângă noi, care are şi el „un puţ”, dar săpat prin alte locuri.
