Alegerile locale – între dezbatere politică şi realitate

Iminenta alegerilor locale a radicalizat si mai mult discursul politic românesc. Asistăm la un circ mediatic, în primul rând, în care protagoniştii încearcă să convingă electoratul de „capacităţile” politice şi manageriale de care dispun.

Argumente? Nu prea sunt aruncate în luptă. Se preferă (aşa cum era de aşteptat) atacul adversarului. Dintre toţi, PNL-ul pare dispus „să încaseze” cel mai mult… Normal, e cel mai uşor de atacat.


Tot acest lucru vine în contradicţie flagrantă cu cel mai elementar bun simţ politic. (Oare exista asa ceva in politica?). Privind situaţia existenta în sondaje, este evident faptul ca NICIUN partid nu va putea guverna de unul singur. Indiferent de forma de colaborare, parlamentară sau guvernamentală, de la sfârşitul anului vom avea o nouă putere, cu noi aliaţi. Îmi închipui penibilul unor lideri politici (cati dintre ei sunt oare in stare sa sesizeze o astfel de situatie?) când va trebui să laude performanţele noului aliat, fost adversar candva. De aici şi până la penibil nu e decât un pas…

Alegerile locale aduc în schimb un spectacol cu adevărat grotesc. Manelişti, cântăreţi de diferite genuri, foşti sportivi, oricine e capabil să aducă un aport de imagine, e rapid cooptat şi mai ales mediatizat, ceva de genul „Uite ce am mai racolat noi” . Specialiştii? Ei, la ce avem nevoie de ei? Voinţa politică contează. Dar ce facem cu ea? Important e să fim la putere, cu restul vedem noi… De cele mai multe ori se dă vina pe predecesori.
Cu toate acestea, un lucru e totuşi remarcabil. Reforma administraţiilor locale a permis atragerea de investiţii pe plan local şi, automat, creşterea prestigiului celor care au manageriat administraţiile locale. Exemplele lui Boc şi Ciuhandru sunt relevante în acest sens, ca şi cel al liderului PNL Cluj, Marius Nicoară. Reversul medaliei? O serie de politruci „se reped”sa candideze pentru funcţii de preşedinţi de consilii judeţene sau chiar primari. Vai de viitoarele „oiţe elctorale” care se vor confrunta şi mai mult cu demagogia şi incompetenţa acestora. Că doar vorba aceea: „Ce n-au fost în stare să facă în funcţii de miniştrii, o să facă în cele de preşedinţi de consilii judeţene sau de primari?”.

La ce să ne aşteptăm în continuare? La spectacol, în primul rând. Apoi la rupturi şi alianţe, cel puţin ciudate, făcute doar în scop electoral. Algerile în sine vor confirma în bună parte actuala lipsa de interes a electoratului pentru dezbateri politice. Oricum, există semnale că alegerile locale vor atrage un mai mare număr de alegători decât cele parlamentare, din toamnă, semn că, cetăţenul îşi pune mai degrabă speranţa în administraţiile locale, decât în cea centrală, marcată de violenţă verbală şi lipsă de coerenţă.

Aderarea la UE si-a pus amprenta si ea asupra vietii politice românesti, prin această depolarizare a vieţii politice. Programele de finanţare europene se adresează în primul rând administraţiilor locale, şi mai puţin celor centrale. Ca urmare, în competiţia pentru atribuirea lor, vor câştiga primăriile care au manageri buni, cu iniţiativă. Speculanţii şi şmecherii vor muri pe limba lor, cea a şmecheriei. Nu vor mai putea invoca nici măcar moştenirea anterioară. „Adio” sau, ardeleneşte, „No Adio, ma” primarilor inculţi, incompetenţi, dar… cu voinţă politică!
Probabil aceasta este şansa României. Prin prosperarea comunităţilor locale să se ajungă la prosperitate generală, aceea a tuturor cetaţenilor acestei ţări.

Etichete:

Un raspuns la “Alegerile locale – între dezbatere politică şi realitate”

  1. horea a scris:

    Bine zis, doar ca formularea “spectacol” ar putea pune semnul egal intre ceea ce se intampla pe scena electorala si “O scrisoare pierduta”, de exemplu, a lui Cragiale. Pentru a plati un mic tribut marelui scriitor, as schimba in articol termenul “spectacol” cu “circ” si sintagma “scena politica” cu “manej”.

Comentati