„Cuvinte” în ghilimele

Cu bucurie si plin de patriotism am citit că distinsa doamnă Herta Muller a fost premiată de către Academia SUEDEZĂ. Acest lucru m-a umplut de mândrie şi am decis să citesc întreg articolul din ziarul cu „pricina”. Un articol bine închegat, presărat de citate şi porţiuni de interviuri cu Doamna „Nobel”, care ne spune cu amărăciune că ea nu vede schimbarea şi, mai ales, că uneltele de menţinere a sistemului, „cozile de topor”, sunt bine merci înţelenite în sistem. Ce mai zice laureata? Zice că ne-am pierdut  intimitatea şi respectul.  Bun, şi?

M-am gândit eu atunci „că e uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”, adică e uşor să scrii din Berlin, despre realitatea Dâmboviţeană. Şi m-am supărat pe dânsa, ca văcarul pe sat. Şi îmi văd de treabă. Adică, ce treabă? „Treaba” asta se întâmpla vineri.

Dar iată că, surprinzător,  vine şi ziua de sâmbătă. Trebuie să îmi duc fetiţa la Clubul Copiilor. Când ies din casă, şi merg la lift, liftul nu e. Adică există, dar e stricat. A, pana de curent de aseară. O să vină precis cineva să îl repare azi. Şi fac o concesie, „înţelegând” situaţia.

Apoi ajung la ieşirea din bloc. Aici, „sticla” din plastic de la uşa blocului este îndoită. Cineva a vrut neapărat să deschidă uşa „mecanic”.- Precis şi-a uitat mobilul acasă – spune un vecin- iar interfonul s-a stricat. A-ha, iar „înţeleg” situaţia, şi merg mai departe optimist. O zi nouă e în faţa mea, iar planurile mele au fost reduse, ca să las loc şi odihnei.

Merg printre blocuri, (unde fac abstracţie -deja de multă vreme- de mizerie, curăţătorii sunt ocupaţi cu „e-vanghelie”, probabil în jurul unei „bisericuţe”, nu e timp de curăţenie, şi asta am înţeles-o de mai mult timp) şi ajumg la trecerea de pietoni, chiar în faţa clubului de pe Sălaj, unde miroase a petrol de parcă păcura vaselor din Portul Constanţa a ajuns până aici. Încerc să „înţeleg”. A-ha, Primăria a plătit o firmă care să mascheze, probabil cu asfalt rece şi colorat, trecerile de pietoni. E-he-he, ţară civilizată. Probabil că o să treacă mirosul şi apoi o să rămână culoarea roşie pe trecerea de pietoni. Parcă văd un anunţ preventiv al Brigăzii de Poliţie Rutieră: „În anul 2009 s-au înroşit trecerile de pietoni din Sectorul 5, deci, vom instala câte un chioşc cu Poliţişti, ca să asigure revenirea la starea normală.”

Căzut pe gânduri în timp ce fetiţa mă trage de mânecă, să-mi atragă atenţia la maşini, îmi revin din contemplare, şi mă uit doi paşi în faţă, ca să nu mă împiedic la revenirea pe trotuarul  pentru pietoni. Nu este pleonasm, deoarece în Bucureşti, la noi aici la „mitici”, există şi trotuare pentru maşini. Dar ocolind eu un TT (Audi), ce îmi sare în ochi şi în „ciorbă” ? Muştarul.

Văd doi „curăţători” prinşi de „entuziasmul” măturatului în „meandrele concretului” Sectorului 5, „par”-lamentându-se unul celuilalt în timp ce adunau cu sârg asfaltul roşu! Aţi ghicit acesta nu era „solidar” cu asfaltul. S-a delimitat, iar pe „par”-lamentarii aştia tocmai acum i-a apucat productivitatea. De aceea îmi sare mie „muştarul”. Dar, ca un român „de masă” nu iau atitudine. De ce să mă complic. Îmi iau „muştarul” şi mă duc.

Tre’ să ajung la Clubul Copiilor până la ora 8 zero zero. Adică puţin mai devreme,că orele sunt de la 8 la 10, iar copiii  trebuie să fructifice cât mai mult din experienţa doamnei de dansuri. Şi aventura ia sfârşit.

Ajungem la timp. Fetiţa intră în sală, iar eu aştept, ca un părinte care respectă regulamentul clubului, să vină doamna. Să ajungă sau să sosească. Dar după minute lungi de aşteptare, doamna „de servici” îmi spune că nu se va întâmpla ceea ce îmi doresc eu înainte de 8 treizeci. Atunci admir colecţia de jucării din vremea mea expusă în hol şi aştept. Aşteptarea ia sfârşit la orele 8 cincizeci.

Dacă tot am stat, şi înţelegând că în lumea artistică „ora” şi „respectul” faţă de regulament sunt non-valori. Adică actul artistic nu trebuie condiţionat de „timp” sau „mediu”. Şi „înţeleg” din nou. „Muştarul” revine când la întrebarea mea îmi răspunde că pot să vin să preiau copilul la 9 treizeci. Din două ore cât speram eu să aibă  loc ora de „învăţătură” am rămas cu treizeci de minute. Încerc să „înţeleg” din nou. Îmi întreb fetiţa şi zice că s-a continuat cu copii „avansaţi”. Adică, trag eu concluzia că, acesta nu este doar Clubul Copiilor. Este Clubul copiilor Avansaţi.

Şi tot aşa, zilnic „înţeleg” câte ceva. Acum îi dau dreptate Doamnei „Nobel”, şi ea bine face că ne zice. Că noi „înţelegem” tot, şi ne complacem să trăim aşa. Fiecare , atunci, va căuta să profite de „înţelegerea” celuilalt, şi să „ciupească” cât mai mult. „Merge şi aşa”.

10 octombrie 2009

Etichete: ,

2 raspunsuri la “„Cuvinte” în ghilimele”

  1. rdancuta a scris:

    Doua vorbe sa-ti mai spun

    Premiul asta Nobel pt. literatura ne-a facut sa ne cam mandrim cu d-na Muler. Trebuie sa recunoastem ca nu e cu certitudiune un produs al spiritualitatii romanesti. Poate facultatea a ajutat-o partial dar cam atat. In schimb am avut grija, ca si acum de altfel, sa ne alungam toate valorile care nu cantau in struna partidului/partidelor (a se citii Securitatea).

    Problema tipica bucuresteana pe care o arati tu aici e din pacate exportata in toate colturile tarii. Asa ca ar fi bine ca inclusiv, ardelenii cei mandrii si uneori fatarnici sa stea si sa mediteze nu sa arunce venin spre Bucuresti. E mai bine prin Ardeal dar si ei se indreapta cu pasi grabiti spre miticizare. E probabil si asta o forma de globalizare.

  2. Clyde a scris:

    Perfect. blog.infomondo.ro is great.

Comentati