Româncele sunt pe penultimul loc în UE, la speranţa de viaţă la naştere, potrivit unui studiu Eurostat publicat de CE cu ocazia Zilei de 8 Martie. Cam pesimistă remarcă, acum de ziua, lor, a femeilor.
Perspectiva pentru 2030 nu este nici ea una optimistă. Astfel, studiul arată că în acel an româncele vor avea cea mai mică speranţă de viaţă din Uniunea Europeană. Cititi mai departe »
Unii le-au zis generaţia irosită. (Nu aia a lui Silviu Brucan din cartea cu acelaşi nume. Aia era generaţia care a pus lanţuri României). Alţii le-au zis generaţia celor care l-au dat jos pe Cauşescu. Unii, specialişti în legislaţie le-au zis decreţeii. Ei se numesc simplu generaţia 50 - 60 - 70. Şi pentru că folclorul e mai nou înlocuit de e-folclor vă redau un strigăt al acestei generaţii.
“Cei născuţi la începutul anilor 50, 60 şi cei născuţi în anii 70, vedem acum în anul 2010 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumparat-o şi realizăm că noi o să platim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii paşi pe lună, despre războaie sângeroase, avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
Cititi mai departe »
Iatã un subiect pe care, cu siguranţã, l-a abordat şi Burebista, l-a abordat şi Alexandru Ioan Cuza, l-a abordat şi Carol, şi îl puteau aborda şi Ceauşescu, şi Iliescu, şi Constantinescu, dacã nu cumva chiar l-or fi abordat, cã nu mai ţiu minte. Precis l-aş fi abordat chiar şi eu, dacã……
Desigur, îl poate aborda şi preşedintele actual, ceea ce şi face, dar îl vor putea aborda şi urmãtorii 75 de preşedinţi ai statului numit România. Cu o singurã condiţie! Aceea ca statul numit România, aşa cum este el acuma, sã mai existe, dupã ce va fi fost modernizat. Cãci, sintagma “modernizarea statului român”, din moment ce era valabilã pentru toţi cei înşiraţi, car’va’zicã este, de fapt, goalã de conţinut concret, mãsurabil.
Cititi mai departe »
De câte ori se întâmplă ceva cu adevărat important în ţară iar dezbaterea publică pune în dificultate decidentul, apare câte un dosărel de presă cu scandalul aferent.
După marea victorie asupra Prinţului Roşu în întrecerea de strâns lăudători, Portocaliu Împărat se gândea în ce fel să-şi “pună la adăpost” marea reuşită.
Aşadar, s-a decis să-i umilească pe toţi prinţii care aveau o mare vină: erau de altă culoare!
Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decât să te simţi util ţării tale?
Dar ce poate fi mai frumos ca votul tău să conteze chiar dacă tu trăieşti la mii de kilometrii distanţă după legi şi reguli fireşti cu drepturile cetăţeneşti respectate?
Răspuns: Cititi mai departe »
Ţara lu naşu nu a fost niciodatã mai dezbinatã decât este acum. Nici mãcar în decembrie 1989. Atunci, marea majoritate a populaţiei era de o parte, iar de partea cealaltã erau câţiva care doar se fãceau cã ar fi de altã parte. Dovadã este chiar modul în care au acţionat cei aflaţi de partea cealaltã a baricadei.
Acum, însã, ţara lu naşu este în mod evident divizatã. Partea proastã este cã ruptura nu este într-un singur plan, orizontal, ci în planuri diferite. Cam cum stau lucrurile şi în Orientul Mijlociu, acolo unde de aia nici nu se poate face pace.
E înspăimântător că e atât de valabil şi azi, după 70 de ani !!!
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
De când reprezentanţii “Monstruoasei Colaiţii”, constituită din liberali şi conservatori, au intrat în toiul nopţii în dormitorul Mariei Obrenovici (amanta oficială a lui Alexandru Ioan Cuza) silindu-l pe Cuza, conducătorul României de atunci, să abdice, România a parcurs numeroase şi întortocheate căi istorice în devenirea ei.
Că a căzut pe tare sau pe foarte tare…domnul Boc tot trist este. Cunoscându-l prea bine din anii de pre-adolescenţă politică ai domniei sale, nu pot decât să recunosc, în zâmbetul cimentat al domniei sale, un gust amar-dulce-acrişor-uleios-lacrimogen de pucioasă împuţită, izvorâtă din danele portului Constanţa. Cititi mai departe »
